Seducator, fierbinte, blestemat, infumurat, mindru, plin de un carcater condamnat de mine… azi se intoarce. Il vad de departe de citeva zile ca tot se apropie desi nu credeam ca va indrazni sa mi se infatiseze in fata…dar a facut-o. E aici… plin de dor si de un orgoliu amestecat cu regret.
Sa-l mai cred sau nu… O fi vrind dinou sa ma amageasca??? De ce nu ma lasa in pace? Si de ce imi consuma atita energie dorinta asta de a ma arunca in bratele lui, de a ma lasa strinsa la piept cu ardoare si apoi aruncata cu duritate nestiind de ma va prinde miina lui puternica sau nu …
Ma provoaca iar prin extremitatile lui. Acum e fierbinte, acum e rece, acum ma inalta in cele mai inalte culmi, acum ma arunca in cele mai adinci subterane ale constiintei mele…
Si iata asa se fac cele mai mari prostii in lumea asta. Stind intre un Nu ferm si un Da nebun sustinut de o dorinta nestapinita de a demonstra ca poti sa-i rezisti chiar si trecind prin el, pe o cale de mijloc, foarte ingusta si cu taisuri ascutite… Ademinitor e Da-ul asta, si asta fiindca vine sa-ti spuna ca pentru tine e prea simplu, prea nedemn sa spui Nu si gata… Iti zici ca asta e pentru slabi…pentru cei care ocolesc provocarile neconstientizind pentru moment ca forta rea din spatele provocarii te nauceste prin slava, personalitate, individualitate, orgoliu, iubire de sine s.a.m.d.
Azi ezit sa-i dau un raspuns… Miine insa nu stiu cum ma va prinde ziua de miine… Si daca nu ma gasiti aici, sa stiti ca am acceptat provocarea si am alergat la intilnire cu el – “ Tangoul”.
